Category Archives: sfaturi si trucuri idei nunta

Ziua cea mare – pas cu pas

Ziua cea mare – pas cu pas

 

 

 

 

 

În ziua nunţii sunt diverse obiceiuri care diferă de la o zonă la alta.
Astăzi nu se respectă toate obiceiurile, dar totuşi vom trece în listă toţi paşii ce trebuiesc urmaţi.
Momentele principale sunt:

Gatitul mirilor acasa

 

 

Barbieritul mirelui – Un prieten apropiat al mirelui il barbiereste, in mod simbolic pe acesta. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta.
Bradul – În dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Mirele ii ia pe nasi la nunta. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad.
Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata imbelsugata a viitoarei familii.
Gatitul miresei – Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita.
Tot acum lautarul canta o melodie specifica (Ia-ti mireasa ziua buna) ce semnifica plecarea din casa parinteasca si intemeierea unui nou camin.

Hora miresei – Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.
Ruperea turtei – Naşa comandă si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu – trandafiri, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor).

Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea.

Cununia civila

 

 

Ofiţerul stării civile, întreabă cuplul “De bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie pe …”. Iar cuplul trebuie să răspundă “DA”. După ce cuplul semnează în Registrul stării civile, cei doi sunt declaraţi soţ şi soţie. La această oficiere este obligatorie prezenţa martorilor, care joacă un rol formal şi îşi pun semnătura alături de cea a tinerilor căsătoriţi. Nu există o regulă ca martorii să fie tot naşii, deci pot fi persoane cunoscute, prieteni sau rude.
  • La cununia civilă mireasa se poate îmbrăca într-o rochie scurtă sau lungă;
  • Se poartă şi un deux piece elegant cu o coafură asortată;
  • dacă cununia religioasă este în aceeaşi zi, fetele se pot îmbraca direct în rochia de mireasă;
  • Se înţelege că mirele îşi va asorta costumul la ţinuta miresei;
Nu uita să iei la primărie:
  • Cărţile de identitate;
  • Doi martori + cărţile lor de identitate;
  • Pişcoturi sau prăjituri;
  • Şampanie şi pahare pentru tratarea invitaţilor după oficiere;
  • Fotograf (aceste fotografii vor rămâne mărturie peste vreme);


Cununia religioasa

 

 

 

În biserică, intră mai întâi d-ra şi cavalerul de onoare cu lumânările, apoi mireasa este “condusă” spre Sfântul altar de naş -mireasa trebuie să meargă în partea stângă a naşului. În spate vine mirele la braţ cu naşa – mirele va sta la dreapta naşei . În spatele lor socrii mari şi mici, apoi întregul alai. Lumânările de cununie, aduse în biserică de către domnişoara şi cavalerul de onoare, sunt date naşilor, care le ţin aprinse pe parcursul ceremoniei. În faţa Sfântului altar, mireasa este încredinţată mirelui, în prezenţa naşilor care devin garanţi şi veghetori la fericirea celor doi miri. În faţa mesei împodobite din biserică ordinea de aşezare este următoarea: d-ra de onoare, naşa, mireasa, mirele, naşul, cavalerul de onoare. Tinerilor li se aşează sub picioare un covor nou, iar sub covor se pun bani. În unele zone ale ţării, se aşează pe umerii celor doi miri o bucată de material dăruit de naşi, numit sovon. Începe ceremonia Logodnei, apoi a Cununiei, una dintre cele mai măiestoase şi mai cuprinzătoare ceremonii din Biserica Ortodoxă.
Verighetele sunt puse pe mâna dreaptă a fiecăruia dintre miri de către preotul slujitor, împreună cu naşul, respectiv naşa. La sfârşitul slujbei, mirii schimbă verighetele între ei.
Ieşirea din biserica se face în următoarea ordine: cavalerul şi d-ra de onoare cu lumânările, mirele şi mireasa, naşii şi părinţii. La ieşirea din biserica se aşează o galeată cu apă şi busuioc în care naşul trebuie să pună bani, iar nuntaşi vor forma un pod de flori şi vor arunca cu orez şi grâu.
Reguli ce trebuiesc respectate la biserică
Ca şi regulă pentru oficierea cununiei religioase în cadrul Bisericii Ortodoxe, cei doi miri trebuie să nu fie rude până la gradul VII şi să nu fie încuscriţi.
Înainte cu o săptămână sau două de nuntă mirii trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească la preoţii duhovnici. Pentru a doua căsătorie nu există restricţii.
Pentru religii diferite se trece la religia unuia dintre soţi sau se oficializează ceremonia în ambele biserici. Pentru mai multe detalii întrebaţi preotul de la biserica unde urmează să vă căsătoriţi.
Dacă există mai multe perechi de naşi, este necesară câte o pereche de lumânări de fiecare.
Ca şi condiţie pentru a-i cununa, naşii trebuie să fie de credinţă ortodoxă şi să fie cununaţi ortodox la biserică. Trebuie să reprezinte un bun exemplu moral pentru fini.
În cadrul bisericii Greco-Catolice trebuie să se respecte următoarele:
  • cei doi miri trebuie să meargă la preot, care le va face o pregătire şi catehizare;
  • ambii miri să fie creştini botezaţi. În cazul în care unul nu este catolic trebuie să işi ia angajamentul că nu va face nimic pentru a-şi împiedica partenerul de a frecventa religia sa;
  • dacă unul dintre ei nu este catolic trebuie să-şi ia angajamentul că cel puţin un copil să fie botezat catolic;
  • biserica catolică nu prea acceptă să casatoreasca tinerii divortati decat daca au fost inselati de partener in prima casatorie sau daca partenerul nu a putut avea copii;
  • spre deosebire de biserica Ortodoxa se accepta nasi de alta religie
Reguli impuse în cadrul bisericii Romano-Catolice:
  • biserica romano-catolica accepta casatoriile mixte;
  • mirii trebuie sa vina la preot cu trei luni inainte de casatorie pentru consiliere maritala ;
  • in general nu se accepta divorturile;
  • cel putin unul dintre nasi trebuie sa fie catolic;
  • nu se percepe taxa de cununie
Biserica Baptistă cere ca viitorii miri să-şi fi păstrat castitatea până la căsătorie şi nu se acceptă căsătorii mixte decât în cadrul culturilor neoprotestante. Daca unul din miri nu este protestant trebuie să se boteze.
Nu se percepe taxa de cununie şi nu există conceptul de naşi.
Nu uita să iei la biserică:
  • Certificatul de căsătorie;
  • Verighetele;
  • O sticlă de vin alb sau roşu;
  • Câteva pişcoturi;
  • Un cozonac(opţional);
  • Lumânările;
  • Bomboane pentru servit invitaţii

La restaurant

 

 

 

Primul dans – mireasa şi mirele singuri – este urmat de dansul miresei cu tatăl mirelui şi mirele cu mama miresei, urmând apoi începerea petrecerii. Melodia pentru primul dans poate fi una clasica (vals) sau melodia preferată a cuplului.
Înainte de a servi masa, naşul poate propune un toast în cinstea noilor căsătoriţi. Dacă doresc, mirii pot răspunde acestui toast prin mulţumiri aduse invitaţilor pentru participare.

Furtul miresei furtul miresei este probabil cel mai răspândit obicei tradiţional românesc. Înainte de miezul nopţii, dar nu înainte de a veni toţi invitaţii, un grup de nuntaşi pun la cale furtul miresei, profitând de neatenţia mirelui şi a naţilor. De obicei, “hoţii” o duc pe mireasă într-un club, o discotecă sau un loc în aer liber. De recomandat, mireasa să nu lipsească prea mult de la restaurant, riscând ca nuntaşii să se plictisească în lipsa personajului principal al serii. La întoarcere, “hoţii” aduc pantoful miresei sau altă dovadă pentru a demonstra mirelui că într-adevăr mireasa este la ei. Pentru a o aduce înapoi, se cere o răscumparare. Aceasta poate fi plătită în sticle de băutură, mici atenţii sau chiar îndeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerată a fi în grija naşului până la miezul nopţii, şi a mirelui după această oră. De aceea, dacă furtul are loc până în ora 12, naşul este cel care plăteşte răscumpărarea, iar după această oră mirele este cel responsabil.
Dansul găinii – O gaina gatita, impodobita cu flori, o bancnota si diferite ornamente in functie de regiune este oferita nasului in schimbul unei sume de bani, ceea ce simbolizeaza petirea fetei de catre nas pentru mire.
Colacii şi Dansul prosoapelor – doi colaci, aşezaţi pe platouri acoperite cu prosoape, vor fi dansaţi în faţa naşilor de către cavalerul şi domnişoara de onoare. pe fundalul melodiei de la dansul găinii. După dansul colacilor, invitaţii pregătesc darul pentru miri.
Cadourile –mirii şi naşii vor face schimb de cadouri, apoi nuntaşi vor înmăna darurile mirilor.
Tăierea tortului – mireasa, împreună cu mirele vor tăia prima porţie din tort. După care vor tăia câte o felie şi îi vor servi pe naşi.
 
Aruncarea buchetului – toate femeile necăsătorite sunt chemate pe ringul de dans pentru a avea şansa de a prinde buchetul miresei. Tradiţia spune că cea care prinde buchetul va fi următoarea care se va căsători.
Aruncarea jartierei – mirele scoate jartiera de pe piciorul miresei şi o aruncă spre burlaci. Cel care o prinde se spune ca va fi următorul care se va însura. Bărbatul care a prins jartiera o pune pe piciorul fetei care a prins buchetul şi deschid următorul dans.
Legatul miresei – aproape de sfârşitul nunţii, naşa scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune o eşarfa (batic) sau o pălărie. Voalul miresei se pune ori pe capul unei fete necăsătorite, care se spune că va fi următoarea care se va căsători, ori se va pune pe capul domnişoarei de onoare.
Plecarea mirilor – este un obicei rar intalnit la noi. Mirii pleaca de la petrecere intr-o masina de care au fost legate cutii goale, clopotei sau alte obiecte metalice care fac zgomot (potrivit credintei orientale, zgomotele puternice alunga spiritele rele). Jocurile de artificii sunt cai moderne de implinire a acestor obiceiuri.

Dimineaţa acasă

 

 

 

Ciorba de potroace – după o noapte întreagă de băut şi dănţuit, nuntaşii au nevoie de o ciorbiţă fierbinte pentru a se drege. Astfel, se adună la miri acasă (sau la unii dintre socrii), unde continuă petrecerea de a doua zi, denumita şi `ciorba de potroace`. La această petrecere sunt invitaţi numai rudele sau prietenii extrem de apropiaţi, fiind de regulă un prilej de a schimba impresii despre nuntă şi a îi felicita încă o dată pe miri.
 

obiceiuri de nunta si traditii

   Nunta este probabil evenimentul cel mai presarat cu traditii si obiceiuri de nunta. Si desi le-ai stii pe majoritatea dintre ele, este bine sa le cunosti semnificatia. In plus, este posibil ca despre unele dintre ele sa citesti acum pentru prima oara. In general, traditiile si obiceiurile se tin doar intr-o anumita regiune, insa acestea sunt universale. Ti le prezint mai jos, foarte pe scurt, si te las sa le alegi pe cele pe care le vrei la nunta ta.

  1. Petitul

    Tanarul, impreuna cu tatal sau cu cativa prieteni, merge s-o ceara pe aleasa lui direct de la parintii. Pentru acest eveniment, familia miresei se pregateste cu un ospatat. Desi hotararea de a face nunta este de obicei luata dinainte, petitul este o formalitate prielnica pentru ca cele doua familii sa petreaca mai mult timp impreuna.

  2. Marsul Nuptial

    Celebrul mars nuptial dateaza din 1858, din timpul nuntii regale a printesei Victoria (Marea Britanie) cu printul Frederick William (Prusia). Printesa era innebunita dupa Mendelssohn si Wagner, asa ca i-a ales si pentru nunta ei. La scurt timp, toate miresele din Marea Britanie adoptasera acest mars pentru nunta, instaurand astfel o traditie a nuntilor din vest.

  3. Fedelesul

    Este petrecerea care se face in seara de dinaintea nuntii la casa miresei (de regula) si la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri. Astfel, invitatii lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din diverse materiale, iar apoi stau de vorba si petrec cu bautura si dans.

  4. Bradul

    Este cu siguranta cea mai cunoscuta traditie de nunta. Dis-de-dimineata, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Mai intai, brazii sunt purtati cu chef si voie buna de tinerii necasatoriti la casa nasului si la cea a miresei. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii, iar impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a noii familii.

  5. Barbieritul mirelui

    Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Cavalerul il barbiereste, in mod simbolic, pe ginere. Traditia consta intr-un joc: mirele, asezat pe un scaun, cu bani sub picior, nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Iar obiceiul are o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

  6. Imbracatul miresei

    Nasa, mama miresei si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa se gateasca. La sfarsit, nasa ii leage voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii… “Ia-ti mireasa ziua buna” si altele.

  7. Vesmintele de nunta

    In Roma antica, albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in Evul Mediu a simbolizat puritate. Termenul vechi francez “trousseau” se traduce prin balot de imbracaminte. In vremurile stravechi, prietenii si membrii familiilor celor doi, se imbracau la fel ca mirii pentru a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Obiceiul a evoluat in timp si astazi, mai ales la americani, domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

  8. Voalul miresei

    In societatea romana si in Evul Mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si reprezenta un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Insa alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile “aranjate”, iar fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie, moment in care era prea tarziu sa se razgandeasca, daca nu i-ar fi placut chipul ei.

  9. Jartiera

    Exista mai multe origini ale acestei traditii de scoatere a jartierei de catre mire. In timpurile stravechi, unii invitati aveau obiceiul sa fure ciorapii miresei cand aceasta era impreuna cu sotul ei in camera nuptiala, pentru a vedea cine se casatoreste urmatorul. Alte izvoare indica o dorinta a barbatilor de a fura ciorapul miresei pentru a avea succes in dragoste. Si pentra ca mireasa sa nu se aleaga cu hainele sfasiate in timpul petrecerii, s-a adoptat sistemul ca ea sa arunce de buna voie ciorapul. Insa unii tineri, mai nerabdatori, voiau sa-l ia cu forta, asa ca era nevoie de interventia mirelui. Astfel s-a ajuns ca in zilele noastre, mirele sa scoata ciorapul miresei, inlocuit mai tarziu cu jartiera.

  10. Buchetul miresei

    In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. De aceea miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Ele erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic, si sa se mute de pe vestminte pe buchetul de mireasa.

  11. Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru

    Traditia de nunta care isi are radacinile in Anglia secolului al XIX-lea cere ca mireasa sa poarte in ziua casatoriei, pentru a avea o casnicie reusita, patru elemente, la alegere, care pot fi o piesa de imbracaminte, bijuterie etc., dar care sa aiba urmatoarele caracteristici precise:

    Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru. Semnificatia acestor elemente este urmatoarea:
     – ceva vechi – legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie (de obicei este o bijuterie de familie)
     – ceva nou – reusita si succesul in viitor (in general rochia de mireasa)
     – ceva imprumutat – norocul si fericirea viitorilor miri (un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua nuntii care acum are o viata fericita)
     – ceva albastru – fidelitatea si puritatea intr-un cuplu (un element discret, un accesoriu)

  12. Hora miresei

    Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

  13. Ruperea turtei

    Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum invitatilor. Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

  14. Cavalerii si domnisoarele de onoare

    Cavalerii si domnisoarele de onoare se regasesc in ritualul nuntii datorita unei legi romane care cerea ca la o nunta sa existe cel putin zece martori. De asemenea, in antichitate se credea ca spiritele rele pot participa la o nunta cu scopul de a crea haos si neintelegeri. In acest sens, invitatii se imbracau in ton cu mirii, pentru ca spiritele rele sa nu stie cine se casatoreste. Asa se explica de ce domnisoarele si cavalerii de onoare poarta haine asemanatoare cu cele ale mirelui si miresei.

  15. Udatul

    Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit, numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

  16. Schimbul de verighete

    Aceasta frumoasa traditie provine din Egiptul antic. Ei credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima, de aceea inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul, dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin Evul Mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, simbol al puritatii si al prosperitatii.

  17. Unirea mainilor drepte

    Mana dreapta simbolizeaza putere, resurse si scop. Unirea mainilor drepte a mirilor inseamna ca cei doi se pot baza unul pe celalalt si pe resursele pe care fiecare le-a adus in casatorie. In plus, acest obicei reprezinta uniunea a doua vieti intr-una singura.

  18. De ce sta mireasa in stanga mirelui

    Mirele trebuie sa-si protejeze intotdeauna mireasa. De aceea, el o aseza in partea stanga pentru a se folosi de sabia din mana dreapta impotriva unui atac.

  19. Sarutul

    Inca o traditie faimoasa si frumoasa deopotriva! Obiceiul sarutului dateaza din Evul Mediu, insa la acea vreme avea o cu totul alta semnificatie: el era “pecetea” incheierii unui acord. Chiar si in Roma antica se pare ca se folosea in acest scop. Mai tarziu, obiciul s-a transmis cu aceeasi semnificatie si la nunta, cand la sfarsitul ceremoniei cei doi miri, sarutandu-se, pecetluiau juramintele facute.

  20. Aruncarea cu grau si orez

    Aruncarea cu grau si orez reprezinta o traditie de nunta care, in ultima vreme, pare sa fie inlocuita cu aruncarea de confetti multicolore la iesirea din biserica si de la starea civila. Acest obicei isi are originea intr-un stravechi ritual pagan care consta in aruncarea de seminte/graunte peste tinerii casatoriti in ziua nuntii, seminte a caror forta si mai ales fertilitate le-ar fi fost transmise prin acest gest simbolic. Astfel, prin trasfer, nunta devine una binecuvantata si fertila. Varianta confetiilor pierde din conotatiile ritului, efectul vizual insa nu poate fi neglijat. In zilele noastre exista si varianta aruncarii de petale de flori, gest al carui simbolism este supraincarcat cu simbolismul florilor ale caror petale sunt alese. De asemenea, gestul aruncarii “alunga spiritele rele” din calea mirelui si a miresei, netezindu-le astfel drumul pe care au ales sa paseasca impreuna.

  21. Spargerea paharului

    Un obicei evreiesc care reprezinta distrugerea templului din Ierusalim. De cele mai multe ori, cuplurile pastreaza bucati din paharul spart la nunta intr-o cutie.

  22. Furatul miresei

    Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. El este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor, mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

  23. Mancarea si vinul

    Receptia reprezinta sarbatorirea oficiala a noului cuplu si se face de regula printr-o petrecere cu mancare din belsug si cu bautura. Vinul servit mesenilor simbolizeaza impartasirea vietii mirilor cu Dumnezeu.

  24. Tortul de nunta

    Romanii aveau obiceiul ca la sfarsitul ceremoniei de casatorie sa rupa o paine deasupra capului miresei, iar numarul firmiturilor indica cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau pentru noroc. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul miresei.

  25. Aruncatul buchetului

    O alta traditie foarte cunoscuta! Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Unele traditii spun ca se va marita in acelasi an.

  26. Scosul voalului

    Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa sau un batic, simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, de regula pe capul celei care a prins buchetul.

  27. Trecerea peste prag cu mireasa in brate

    Din timpuri stravechi exista obiceiul ca mireasa sa intre pentru prima oara in casa cea noua pe usa principala. Daca se impiedica sau punea piciorul stang pe prag se credea ca va fi ghinionista. De aceea, s-a format obiceiul ca mirele sa o treaca el insusi peste prag, pentru a se asigura ca totul va fi bine.

  28. Luna de miere

    Desi “luna de miere” se refera la o perioada de vacanta binemeritata si mult asteptata de cuplu, sintagma nu are niste radacini tocmai placute pentru mireasa mai ales. In vechime barbatii nu prea faceau curte fetelor, iar cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus. Pentru a prinde putere, el consuma un soi de bautura fermentata intaritoare ce continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca reusea sa impiedice fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor si ca o va face docila.

copy pasty

  http://www.karena.ro

Obiceiuri de nunta


Obiceiuri de nunta

 

 

 

MARSUL NUPTIAL

Obiceiul dateaza din 1858, din timpul nuntii regale a printesei Victoria a Marii Britanii cu printul Frederick William al Prusiei. Aceasta a fost cea care a ales muzica pentru propria-i nunta. Ea aprecia lucrarile lui Mendelssohn si le venera pe cele ale lui Wagner. Foarte curând, miresele de toate categoriile din Marea Britanie adoptasera acest mars pentru nunta, instaurând o traditie a nuntilor din vest.

DOMNISOARELE SI CAVALERII DE ONOARE

Acest obicei dateaza din timpul anglo-saxonilor. Pentru a fura mireasa, mirele avea nevoie de ajutorul prietenilor, cei care erau numiti cavalerii mirelui. Ei se asigurau ca mireasa sa ajunga la biserica si apoi acasa la mire. De asemenea, mireasa era si ea ajutata de asa-numitele domnisoarele miresei. Deseori erau inclusi si copii în ceremonie, ca un simbol al inocentei.

MIREASA ÎN STÂNGA MIRELUI

Originile acestui obicei dateaza din acele timpuri în care mirele îsi rapea mireasa si trebuia sa se lupte cu ceilalti pretendenti ai acesteia. Pentru acest lucru, el trebuia sa-si tina mireasa cu mâna stanga, cu cea dreapta mânuind sabia.

AL PATRULEA DEGET DE LA MÂNA STÂNGA

Inelul de logodna al miresei este purtat pe mâna stânga, pe degetul de lânga cel mic. O credinta din Egipt spune ca prin degetul inelar trece “vena amoris”, care reprezinta vena dragostei care face legatura directa cu inima.

VERIGHETA

Cercul reprezinta simbolul soarelui, al iubirii, al pamântului, al universului si al perfectiunii. Verigheta reprezinta promisiunea dragostei eterne, atât din partea mirelui, cât si din partea miresei. Verigheta se pune pe al patrulea deget de pe mâna dreapta, deoarece se considera ca acest deget facea legatura directa cu inima, fiind simbolul dragostei eterne si al devotamentului.

PRIMUL SARUT

Datând din timpurile Romane, sarutul reprezinta legatura legala dintre miri, este cel care sigileaza toate contactele. Nici o ceremonie nu era completa fara sarut. De fapt, era o perioada când logodna era nula fara acest sarut.

SPARGEREA PAHARULUI

Acesta este un obicei evreiesc care reprezinta distrugerea templului din Ierusalim.
De cele mai multe ori, cuplurile pastrau bucati din paharul spart la nunta într-o cutie.


JARTIERA
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu “suparat” de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori. Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

TORTUL DE NUNTA

În timpul Imperiului Roman exista o traditie ce azi, din fericire, nu se mai pastreaza. Mirele rupea tortul în doua în capul miresei. Acest gest simboliza dominatia barbatului asupra femeii.În zilele noastre se practica taierea tortului. Acest gest semnifica prima sarcina pe care noua familie o are de îndeplinit împreuna.
Unele traditii spun ca, la finalul receptiei, invitatilor sa li se ofere câte o bucata din tortul miresei ca amintire de la nunta. Noi, va recomandam, sa comandati torturi mici facute din acelasi blat cu tortul sau cu un design asemanator cu tortul mare.

FLORILE DE NUNTA SI ARUNCAREA BUCHETULUI

Florile reprezinta fertilitate, puritate, o viata noua si dragoste fara sfârsit.
Aruncarea buchetului îsi are originile în Anglia. Se credea ca mireasa poate transmite norocul sau si celorlalti nuntasi. Astfel, acestia încercau sa rupa bucati din rochia sau florile miresei. În încercarea de a scapa, aceasta îsi arunca buchetul în multime. Traditia spune ca femeia necasatorita, care reusea sa prinda buchetul, era cea care primea norocul miresei si urmatoarea care se marita.
FURATUL MIRESEI
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

ARUNCAREA OREZULUI SI A FLORILOR

Acest obicei se traduce prin dorinta nuntasilor ca mirii sa aiba o viata roditoare si împlinita împreuna. Orezul aruncat peste cei doi reprezinta speranta de fertilitate.

MIRELE TRECE PRAGUL CASEI CU MIREASA

Una dintre explicatii este aceea de a proteja mireasa de spiritele rele, care-i asteptau sub pragul usii.O alta explicatie dateaza din timpurile romane. Atunci se credea ca, daca mireasa se împiedica la intrarea în noua casa, purta ghinion casatoriei.

obiceiuri in timpul nunti

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Obiceiuri din timpul Nuntii
Traditia spune ca mireasa trebuie sa fie imbracata in alb la ceremonia religioasa, ca simbol al puritatii spirituale. Ea trebuie sa mai poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva bleu si o moneda. Astazi, ceva vechi – o bijuterie de familie – reprezinta legatura viitorului cuplu cu familiile parintilor; ceva nou – rochia de mireasa – este considerat ca aducator de noroc; ceva imprumutat – o batista cu dantela sau orice alt obiect – are rolul simbolic de a reaminti cuplului ca pot conta oricand pe ajutorul familiei si al prietenilor. Ceva bleu (albastru), simbolul credintei si al loialitatii este reprezentat de jartiera (albastra). Moneda este simbolul unei vieti prospere.

 

Inainte de a servi masa, nasul poate propune un toast in cinstea noilor casatoriti. Daca doresc, mirii pot raspunde acestui toast prin multumiri aduse invitatilor pentru participare. In unele parti ale tarii (Ardeal) se obisnuieste sa se spuna o rugaciune.
Primul dans – mireasa si mirele singuri – este urmat de dansul miresei cu tatal mirelui si mirele-mama miresei, urmand apoi inceperea petrecerii. Melodia pentru primul dans poate fi una clasica (vals) sau melodia preferata a cuplului.
Aruncarea buchetului – toate femeile necasatorite sunt chemate pe ringul de dans pentru a avea sansa de a prinde buchetul miresei. Traditia spune ca cea care prinde buchetul va fi urmatoarea care se va casatori.
Aruncarea jartierei – mirele scoate jartiera cu dintii de pe piciorul miresei si o arunca spre burlaci. Cel care o prinde se spune ca va fi urmatorul care se va insura. Barbatul care a prins jartiera o pune pe piciorul fetei care a prins buchetul si deschid urmatorul dans.
Taierea tortului – mireasa, impreuna cu mirele vor taia prima portie din tort. Hranindu-se unul pe celalalt cu tort simbolizeaza implicarea in cuplu, cum isi “hranesc” dragostea dintre ei.
Plecarea mirilor – este un obicei rar intalnit la noi. Mirii pleaca de la petrecere intr-o masina de care au fost legate cutii goale, clopotei sau alte obiecte metalice care fac zgomot (potrivit credintei orientale, zgomotele puternice alunga spiritele rele). Jocurile de artificii sunt cai moderne de implinire a acestor obiceiuri.
      

Bradul
In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad.
Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a viitoarei familii.

Barbieritul mirelui
Un prieten apropiat al mirelui il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii.
Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta.

Imbracatul miresei
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta.
Tot acum lautarul canta o melodie specifica (Ia-ti mireasa ziua buna) ce semnifica plecarea din casa parinteasca si intemeierea unui nou camin.

Hora miresei
Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu – trandafiri, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor).
Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea.

Dansul gainii

O gaina gatita, impodobita cu flori, o bancnota si diferite ornamente in functie de regiune este oferita nasului in schimbul unei sume de bani, ceea ce simbolizeaza petirea fetei de catre nas pentru mire. Dupa dansul gainii invitatii pregatesc darul pentru miri.

Legatul miresei
Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

idei si sfaturi nunta

 
 
 
 
 
 

Steagul de nunta(Transilvania): cu o saptamana inainte de nunta, nasul tocmea un fecior, numit stegar, sa faca steagul impreuna cu tinerele fete. Uneori steagul era facut chiar de nas. Sambata seara, inainte de nunta, steagul era prins in poarta nasului.
In Sibiu se faceau doua steaguri unul pentru mire si unul pentru mireasa. Erau facute de femei si fete inainte de nunta. Joi seara il porneau fetele, iar feciorii il terminau sambata seara, prilej de joc si chef.
Steagul era format dintr-un bat pe care se coseau naframe, panglici colorate si tricolore, doua cununi de iedera, ciucuri cu zurgalai. Cand se facea steagul se servea bautura si mancare. Steagul este purtat de stegarul din ceata mirelui. Stegarul purta steagul in fruntea alaiului si-l aseza la intrare in curtea mirelui. In timpul nuntii stegarul tinea steagul langa el, caci ceilalti flacai incercau sa-l fure pentru ca stergarul sa le plateasca in schimbul acestuia. Plata se facea in bautura. In timpul jocului stegarul juca steagul. Se juca in fata bisericii cat timp dura cununia si apoi cand se ajungea acasa cu nunta.
Dupa ce era jucat, steagul se aseza pe casa, infipt in acoperisul de paie, pana a doua zi seara, dupa care steagul era desfacut. Primele panglici din steag erau impartite prietenelor miresei.

Bradul de nunta (Moldova, Oltenia, Transilvania): se facea sambata seara inainte de nunta. Tinerii din partea mirelui si a miresei faceau bradul. Se puneau cate doi brazi la mireasa, doi la mire si doi la nasi. Bradul era impodobit cu ghirlande de hartie, zurgalai, naframe, panglici rosii si tricolore. In varful bradului se punea o sticla de tuica sau un cozonac. In timpul nuntii bradul era asezat la poarta. Pe drum era jucat. Langa brad stateau un baiat si o fata care ii stropeau pe nuntasi cu apa si grau ca sa fie manosi. Tinerii care se urcau si luau sticla sau cozonacul din varful bradului erau rasplatiti cu o sticla de tuica si cu cozonacul din varful bradului. Dupa nunta bradul era lasat la poarta unde ramanea ceva vreme, semn ca acolo a avut loc nunta. Ramaneau la stalpii portii pana se uscau.

Pomul de nunta (Transilvania): era facut de stegari duminica seara. Cand incepea ospatul pomul era incarcat. Puteau fi si 50 de pomi la o nunta, deoarece fiecare nuntas care venea aducea un pom, mai cu seama cumatrul mare. Pomul era reprezentat de o creanga de prun inacarcata cu o pereche de desagi de turte, mere si pere. Se mai punea hartie colorata, craci cu spini, carpe, batiste.
Pomul era dus de la mire de acasa, de un mic alai, la nas acasa si apoi la fata. Cand plecau cu mireasa la baiat luau si pomul. Dupa nunta pomul se strica, iar marti era dat nasului.

Marul (Transilvania si Moldova): se impodobeau crengi de mar. Se puneau mere, nuci. Marul era dus la biserica impreuna cu camasa mirelui. Dupa ce era sfintit de preot, marul era luat de baieti si scuturat.

Colacii de nunta (Moldova, Transilvania): se faceau mai multi colaci: pentru mire, pentru mireasa, colacul stegarului, colacul cumetrilor.

Colacul miresii (Moldova si Transilvania) era rotund, impletit in 3 coarde , cu huda(gaurã, spãrturã) la mijloc si cu panglici. Mireasa mergea cu el pe mana la mire. Deasupra colacului se puneau doua Pupeze din aluat. Colacii pentru nasi erau mari, ovali, de 6-7kg. Aveau multe impletituri si pene din aluat. Se puneau la biserica pe capul mirilor. Colacii erau facuti din faina de grau, lapte, unt, miere de albine, iar pe deasupra era unsi cu ou si presarati cu mac si uneori cu stafide.

Obiceiuri si traditii de nunta

Nunta reprezinta o imbinare de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii ar trebui sa le respecte. Din pacate, nunta traditionala si-a pierdut elementul “magic”, ritualic, traditiile si obiceiurile de nunta au suferit modificari, pentru ca tinerii nu înteleg semnificatia obiceiurilor, iar bãtrânii nu mai stiu sã o explice.

Nunta traditionalã românescã este încãrcatã de traditii si obiceiuri pline de frumusete si simboluri menite sã aducã tinerei perechi bunãstare si prosperitate.

Nunta este consideratã o tainã ca si nasterea si moartea. Dacã nasterea corespunde zorilor vietii si moartea amurgului, nunta este lumina zilei, cea mai limpede pentru fiinta omeneascã, dar si cea mai grea, deoarece omul în floarea vârstei participã constient la trecerea celui mai important prag al existentei sale.

În satul românesc traditional nunta constituia un moment important în cadrul comunitãtii. Cãsãtoria era un moment din ciclul vietii care concentra un numãr mare de rituri de trecerem dintr-un stadiu de viatã într-altul, rituri de purificare si altele menite sã aducã fertilitatea în noul cuplu. Se cunosc multiple variante locale de traditii si obiceiuri de nuntã în Moldova, Transilvania, Maramure, Tinutul Pãdurenilor, dar elementele esentiale sunt aceleasi.

Traditiile de nunta se derulau pe parcursul a patru, cinci zile, de joi pânã marti, iar ceremonialul se desfãsura pe etape dedicate preparativelor anumitelor secvente ritualice, culminând cu desfãsurarea nuntii propriu-zise, care era concentratã în ziua de duminicã. Fiecare secventã a nuntii era exprimatã prin strigãturi sau oratii specifice folclorului românesc.

Nuntile aveau loc în doi mari timpi: la Câslegile de iarnã-imediat dupã sãrbãtori pânã la începutul Postului Pastelui si la Câslegile de toamnã- pânã în primele zile ale Postului Crãciunului. Aceste perioade erau considerate momente de rãgaz în viata satului. Tot atunci, oamenii agoniseau în cãmarã destule bucate pentru a organiza nunta.

Sâmbãta se organizau diferite pregãtiri în case diverse. Se succedau diferite traditii si obicieuri de nunta – la casa mirelui se adunau prietenii de o vârstã ai mirilor. Dintre ei se alegeau chemãtorii la nuntã, cei care mergeau prin sat cu o ploscã împodobitã [pentru a invita neamurile si vecinii din partea ginerelui, nasului si miresei la alai. În Transilvania, însotitorii mirelui se numeau “vornici”, “gazdã” iar însotitoarele miresei se numeau “druste”, în Oltenia acesti tineri se numeau “ coltunari” si “coltunãrese”. Acesti tineri aveau obligatia sã pregãteascã mirele, respectiv mireasa pentru nuntã, însotindu-i apoi pe tot parcursul evenimentului.
La viitorul sot se organiza o petrecere pentru gãtitul steagului ( Transilvania ) sau al bradului ( Oltenia, Moldova ), la care participau bãieti si fete. Acestia împodobeau o lancie cu nãframe ale fetelelor, basmale, panglici, ciucuri, clopotei si plante vesnic verzi. Culorile predominante erau rosu care semnificau viata si bucuria si verdele – viatalitatea. În sudul tãrii, exista printre traditiile de nuntaîmpodobirea bradului se fãcea cu panglici, colaci si un clopotel. Bradul a reprezentat din totdeauna simbolul demnitãtii si al tineretii. Steagul si bradul sunt simboluri fundamentale ale nuntii ce vizeazã rolul fecundator al elementului masculin într-un cuplu, ocrotitoarele întregului ceremonial ce erau purtate în fruntea alaiului de o persoanã denumitã “stegarul” sau “brãdasul”.

Drustele se adunau la casa miresei pentru petrecerea numitã “ la mãrgele”. Fetele pregãteau darurile care se ofereau nuntasilor (batiste, flori) acasã la mireasã.

În dumnica cea mare, încã de dimineatã mirii pãseau în timpul sacru, desprinzându-se de ceea ce au fost pentru a deveni “ gospodari”. Acestã perioadã de vulnerabilitate însuma o serie de traditii si obiceiuri ritualice menite sã pãstreze integritatea fizicã si psihicã a mirilor si sã asigure viitoarei familii belsug si prunci.
În prezenta nasilor avea loc obiceiul îmbãiatului ritual pentru curãtirea perfectã a trupului înainte de a intra într-o altã stare. Simultan, bãietii asistau la bãrbieritul ginerelui, semn al transformarii flacaului in barbat, iar fetele la pieptãnatul miresei.

obiceiuri de nunta


Pãrul acesteia era împletit în suvite impare, perechea fiind sotul. Florile naturale rosii sau vesnic verzi, banii de argint sau aur, beteala constituiau principalele elemente de podoabã, care se adãugau pieptãnãturii ca simbol al fecunditãtii. Peste pieptãnãturã se aseza cununa de formã circularã, pentru ca astfel rãul sã nu pãtrundã prin nici o parte.
Alaiul format din mire si vornicii sãi împreunã cu lãutarii porneau prima oarã spre casa nasilor pentru a-i lua, dupã care mergeau la mireasã. Acest drum spre casa miresei era parcurs în mod zgomotos, cu strigãturi, chiuituri, dar era presãrat si cu încercãri ritualice de testare a viitorului sot. La casa miresei aveau loc alte traditii si obicieuri de nunta – zestrea era etalatã în curte si pe prispa casei. În vãzul tuturor, cu emotie si plini de curiozitate, nuntasii asteptau sã fie scoasã de cãtre un vornic mireasa, prezentã de maximã strãlucire. Fata se desprindea acum de familie cerându-si iertare de la pãrinti.

Dupã“Iertãciune” se asista la “ruperea turtei” mireasa rupea deasupra capului un colac care era împãrtit nuntasilor. Alaiul pornea apoi spre bisericã pentru cununia religioasã care era momentul de unire a mirilor în fata lui Dumnezeu. Preotul punea pe capetele lor asa numitele pirostrii (cununiile împãrãtesti). Mirii ieseau împreunã din bisericã tinându-se de o nãframã, care se pãstra pânã la moartea unuia dintre ei, când se rupea în jumãtate pentru a fi pusã în sicriul celui care pleca primul. Nãframa era semnul de recunoastere pe cealaltã lume.

Dupã cununie se desfãsurau alte traditii si obiceiuri de nunta – avea loc masa mare, în general, acasã la pãrintii ginerelui. Era un prilej de veselie si petrecere pigmentat cu diverse obiceiuri dedicate bunãstãrii si fertilitãtii noului cuplu. Un moment foarte important al nuntii era “strigatul cinstei” (darului). Vornicul, uneori împreunã cu mirii mergeau la fiecare nuntas care le dãruia câte ceva trebuitor în noua gospodãrie: unelte, tesãturi pentru casã, animale tinere etc., mai rar se oferea bani.

La sfârsitul mesei, miresei i se scotea cununa si asistam la “legarea naframei”, semn cã fata intra în rândul nevestelor. Apoi se “juca mireasa” pe bani.
În dimineata zilei de luni se juca “rachiul rosu “ sau “cãmasa” – proba virginitãtii fetei. O “ stolniceasã ” dea mirelui împreunã cu câtiva nuntasi si alti stolnici porneau spre soacra micã pentru a-i duce cãmasa. Pe drum ei fãcea larmã multã, chiuiau, lãutarii cântau, în mânã având fie o sticlã cu rachiu rosu, semn cã fata a fost fecioarã fie, o sticlã cu rachiu alb, spre rusinea pãrintilor fetei care erau supusi oprobriului satului.
Tot în acestã zi, nuntasii erau chemati la “zamã acrã” vestita ciorbã de potroace. Marti, nasii erau condusi la casa lor, iar tinerii cãsãtoriti urmau sã se integreze în noua lor viatã.

Pe langa aceste traditii si obiceiuri de nunta ritualice pur romanesti s-au strecurat in timp prin contactul cu civilizatia occidentala alte obicieuri si traditii care s-au transformat si modificat, pana la obiceiurile moderne care sunt un “must-have” al zilelor noastre.
Odinioara lumanarile erau din ceara de albine si doar putin mai mari decat cele obisnuite la biserica. La tara, darul de nunta nu se facea in bani, ci in produse alimentare, obiecte pentru gospodarie ori animale vii. Verighete nu existau, iar mireasa nu purta voal, ci doar o cununita din flori naturale, nu neaparat albe. Asa-numitele marturii, adica mici pungute cu bomboane, nu existau. Se practica insa “indulcireaa” invitatilor cu dulceata de visine, cirese ori cu miere, pentru ca mirii sa aiba o viata dulce. La masa se puneau doi colaci ingemanati, pe care mirii ii rupeau pentru a afla care dintre ei va trai mai mult. Initial, la nunta nu cantau tarafuri de lautari, ci doar cate un muzicant cu fluierul, cimpoiul, vioara, cobza ori tambalul.

Va prezentam mai jos cateva dintre aceste traditii si obiceiuri de nunta imprumutate si felul in care au prins ele la poporul roman.

Aruncarea cu orez
Un obicei de nunta stãvechi este si aruncarea orezului. Orezul simbolizeazã în multe culturi belsugul si fertilitatea. Însã în trecut asupra mirilor se arunca nu numai cu orez ci si cu smochine, monede, fructe uscate si bomboane.

Asezarea miresei la stanga mirelui
Pozitionarea miresei la stanga mirelui este o traditie de nunta care se pare ca vine tot dinspre partea anglo-saxonilor, de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.

Buchetul miresei
Traditia buchetului de miresa isi are originile in Anglia anilor 1500, vremuri in care oamenii …nu se spalau atat de des ca in zilele noastre si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori. Se spune totodata ca mirosul puternic al florilor avea darul de a le proteja pe acestea de spiritele rele.

Cavaleriisi domnisoarele de onoare
Acest obicei de nunta isi are originea in vremea anglo-saxonilor. Cum, in trecut, mireasa era luata de acasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei., cavalerii, prieteni apropiati ai mirelui, il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera si se asigurau ca mirii vor ajunge la biserica. Mireasa era si ea ajutata de domnite sau domnisoarele de onoare.

Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru
Aceasta traditie de nunta isi are radacinile in anglia secolului al XIX-lea (‘Something old, Something new, Something borrowed, Something blue’). Semnificatia acestora, in cadrul nuntii, este urmatoarea:
Elementul „vechi” – semnifica legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie. De aceea, cel mai adesea „ceva vechi” este o bijuterie de familie pe care mireasa o va purta in ziua nuntii sale.
Elementul „nou” – caracterizeaza reusita si succesul de viata in viitor. De aceea, el este in general rochia de mireasa.
Elementul „imprumutat” – reprezinta norocul si fericirea viitorilor miri. De aceea, de cele mai multe ori este un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua casatoriei sale si care are o viata fericita si o casatorie reusita.
Elementul „albastru” – reprezinta fidelitatea si puritatea intr-un cuplu. De aceea, este adesea un element discret, o batista de pilda, aleasa tot de mireasa.

Jartiera miresei
Jartiera miresei, simbol al puterilor samanice, este un obicei de nunta ce isi are radacinile, se pare, in epoca paleolitica. In anumite picturi rupestre intalnim dansatoare purtand jartiere. In vremurile preistorice, jartiera pare sa fi fost investita cu puteri magice. De asemenea, ea pare sa fi reprezentat un rang social inalt in vechiul cult al vrajitoarelor, apoi miturile au transformat-o in amuleta magica, in toate legendele si basmele in care aceasta apare. De asemenea, exista voci care spun ca ar exista o legatura veche cu Ordinul Jartierei.

Ordinul Jartierei, care este cel mai important ordin de cavalerie britanica si unul dintre cele mai prestigioase din lume, fiind considerat drept recompensa cea mai inalta pentru fidelitate si merit militar. Acest ordin se pare ca s-ar fi inspirat dintr-un incident care ar fi avut loc in secolul al paisprezecelea, in timp ce regele Angliei, Edward III dansa cu Contesa de Salisbury : se spune ca jartiera contesei ar fi cazut pe podea, iar regele ar fi ridicat-o si si-ar fi pus-o pe picior. Jartiera era o panglica albastru deschis, brodata cu trandafiri auriti si marginita de brauri din aur pur. In acest ordin, ea este purtata de femei pe bratul stang, iar de barbati desupra genunchiului stang.

In fine, jartiera simbolizeaza misterul si Virginitatea. La evrei, se spune ca jartiera miresei trebuie sa fie albastra sau alba, caci acestea sunt culorile care simbolizeaza dragostea, fidelitatea si puritatea. Viitoarea mireasa este deci incurajata sa poarte o jartiera alba sau albastra.

In zilele noastre, traditia spune ca mirele trebuie sa-i scoata miresei jartiera de pe picior, prin gesturi care pot starni rasul invitatilor, dupa care, printr-un gest simlar aruncatului buchetului miresei, mirele va arunca jartiera catre grupul de tineri necasatoriti. Se spune ca cel care o va prinde, va fi urmatorul la insuratoare.

Luna de miere
Preluata din vremea cavalerilor, cand mirii isi rapeau cu forta iubitele, luna de miere reprezenta perioada petrecuta de mire impreuna cu mireasa sa, timp in care fetele erau tinute departe de casa, in speranta ca si ele se vor indragosti de ei si hranite cu o bautura pe baza de miere, menita sa le ameteasca si sa le impiedice sa fuga. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii.

Marturii
Marturiile provin din traditia italiana si se mai numesc si bomboniere. Ele reprezinta cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul.

Obiceiul sãrutului
Un obicei strãvechi al nuntii este cel al sãrutului. dateazã din Evul Mediu, însã la acea vreme avea o cu totul altã semnificatie: el era “pecetea” încheierii unui acord. Chiar si în Roma anticã se pare cã se folosea în acest scop. Mai târziu obiceiul s-a transmis cu aceeasi semnificatie si la nunti, când la sfârsitul ceremoniei mirii se sãrutã pecetluind jurãmintele fãcute.

Toastul la nunta
Originea obiceiului de a toasta la nuntã dateazã din secolul al saisprezecelea. La aceea vreme se punea o bucãticã de pâine într-un pahar de vin care era dat din mânã oaspetilor pentru a putea ca fiecare sã bea o gurã de vin. Cel care sorbea ultima picãturã primea si onoarea de a mânca pâinea si de a rosti câteva cuvinte în cinstea gazdei.

Astãzi, traditia s-a pãstrat sub forma paharelor de sampanie, primul toast fiind tinut de cavalerul de onoare. Se obisnuieste ca invitatii sã se ridice, în timp ce mirii pentru care se tine toastul, stau jos. Ei se ridicã la sfârsitul toastului si rãspund prin câteva cuvinte de multumire.

Trecerea pragului
Din timpuri strãvechi exista obiceiul ca mireasa sã intre pentru prima oarã în casa cea nouã pe usa principalã. Dacã se împiedica sau punea piciorul stâng pe prag se credea cã va fi ghinionistã sau urmarita de spiritele rele ascunse sub pragul casei. De aici obiceiul ca mirele sã o trecã el însusi peste prag, pentru a se asigura cã totul va fi bine.

Valsul miresei
Este unul dintre cele mai asteptate momente ale nuntii. Obiceiul dateaza din vremea balurilor regale, unde gazdele erau cele care deschideau seara cu un dans. Mirii au onoarea primului dans, care poate fi un vals, sau orice alta melodie pe care acestia o considera reprezentativa.

Verighetele
Schimbul de verighete in ziua nuntii si purtarea verighetelor tot restul vietii reprezinta obiceiuri care par a-si avea originile in Egiptul antic. O veche traditie egipteana spune ca prin degetul inelar stang trece „Vena Amoris”, adica Vena Iubirii care duce direct la inima.

O alta traditie spune ca obieceiul este mult mai recent, el datand din secolul al XVII-lea cand, cu ocazia unei nunti crestine, preotul care oficia casatoria, dupa ce a atins rand pe rand primele trei degete, cel mare, aratatorul si mijlociul (in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh), a ajuns la al patrulea, la inelar, pe care l-a desemnat drept degetul care sa poarte insemnul casatoriei, verigheta.

Verigheta este in mod traditional din aur, simbol al puritatii si al prosperitatii in acelasi timp. In cazul miresei, verigheta ar trebui sa inlocuiasca inelul de logodna o data cu savarsirea casatoriei sau, dupa alte obiceiuri, mireasa le poate purta dupa nunta pe amandoua.

Voalul miresei
Desi in prezent voalul are mai mult un rol estetic, aducand o nota de mister si eleganta miresei, traditia spune ca rolul voalului era de a acoperi fata miresei. in perioada in care casatoriile erau aranjate, menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria.

Traditii de nunta, in diverse regiuni ale Romaniei

  Traditii de nunta, in diverse regiuni ale Romaniei

Cei care isi doresc o nunta traditionala pot introduce in planificarea acesteia traditiile si obiceiurile de nunta specifice zonei in care traiesc.  Iata cateva dintre cele mai cunoscute traditii de nunta, in diverse regiuni ale Romaniei: 









Obiceiuri de nunta in Moldova

La inceputul nuntii, vorniceii, lautarii, mirele si nasii merg impreuna la casa miresei. Vornicica are rolul de a o ajuta pe mireasa sa prinda in piept marturiile nasilor de nunta, domnisoarelor de onoare, socrilor, rudelor si celorlalti participanti.
In Moldova, mireasa duce o galeata impodobita cu busuioc si o umple cu apa. Apoi, mireasa inmoaie busuiocul in apa si stropeste in semnul crucii fetele de maritat. Se crede ca stropitul le va aduce noroc sa se marite mai repede.
La intrarea in restaurantul unde este petrecerea de nunta, parintii mirilor ii servesc pe acestia cu dulceata de cirese albe, simbol al unei vieti dulci impreuna.

Obiceiuri de nunta in Banat

In Banat se practica chemarea la nunta. Aceasta este facuta de catre miri, vornici si socri, care impart vin si tuica.
Mirele trebuie sa mearga la casa miresei, pentru a o cere de la parintii ei. Prima data, parintii miresei ii aduc viitorului ginere o batrana, apoi o fetita si a treia oara o aduc pe fiica lor.
A doua zi dupa nunta, mirii trebuie sa mearga la nasii lor cu un dar, drept multumire pentru nunta.


Obiceiuri de nunta in Muntenia

In Muntenia, deasupra capului miresei se rupe un colac. Nasa este cea care trebuie sa faca acest lucru inainte ca alaiul sa plece spre biserica.

In Muntenia, miresei i se ia voalul in timpul nuntii si acesta este inlocuit cu un batic. Trecerea de la voalul de mireasa la batic simbolizeaza noul statut de sotie. Voalul este dat fetei care va prinde buchetul de mireasa. Tot aici, mireasa isi scrie pe talpa pantofului numele fetelor nemaritate care participa la nunta. Traditia spune ca atunci cand pe talpa ramane un nume inca vizibil, acea fata se va marita prima.
In Muntenia, la tara, mirele si prietenii lui impodobesc un brad care este tinut in fruntea alaiului de nunta. Dupa sfarsitul nuntii, bradul se aseaza la usa tinerilor casatoriti pana cand se usuca.

Obiceiuri de nunta in Dobrogea

In Dobrogea, nunta tine cateva zile, incepe joi si se termina duminica. Cu toate acestea, mirii se vad pentru prima data sambata. Inainte de nunta, nasa vine acasa la mireasa, ii inchina voalul deasupra capului si i-l pune provizoriu pe cap. In ziua nuntii, tot nasa este cea care fixeaza voalul pe capul miresei.
Potrivit traditiei, daca ploua in ziua nuntii, este semn de noroc. Barbatii care doresc sa aiba o sotie ascultatoare trebuie sa se aseze pe rochia ei de mireasa, cand sunt ingenunchiati in biserica.


Obiceiuri de nunta in Oltenia

In Oltenia, nasii de nunta trebuie sa fie din randul nasilor de botez ai mirelui, in caz contrar, mirele ar putea fi blestemat. Nasii sunt cei care cumpara voalul miresei, floarea mirelui si lumanarile pentru cununia religioasa.
In Oltenia, vornicul are un rol important la nunta. Acesta invita nuntasii, planifica horele de la nunta, se ocupa de mese, rosteste urarile de nunta si ii cheama pe mire si mireasa sa ceara iertarea parintilor inainte de cununie.